La 17 ani aveam lumina cruda si vise infinite.

Astazi port soarele in gand si-n suflet – chiar daca uneori nu se vede.

Zambetul imi sta adesea pe buze, dar nu mai alerg nici dupa timp… si nici dupa oameni.

Imi gasesc bucuria in lucruri mici si momente frumoase, in zambete si in oameni sinceri cu ei si cu mine.

Apreciez pacea, linistea si momentele tihnite in care putem sa fim noi insine.

Am inca o multime de vise – mai reale de aceasta data – si obiective pentru care muncesc cu toata inima.

Imi doresc sa vad locuri frumoase, incarcate de istorie si simboluri.

Port in suflet dragoste si empatie si sper sa aduc macar un pic de bucurie celor din jur.