de suflet...

Pentru noi începuturi, pentru noi amintiri!

"De câte ori este nevoie să te prăbușești și să cazi în genunchi pe aleile propriei tale vieți? 
De câte ori este nevoie să înveți ceva ce altfel nu ai învăța.

Dacă am învățat ceva în ultima vreme, obligată de împrejurări, e adevărat, este faptul că sentimentul de posesiune este unul fals, efemer. Nimeni nu e cu adevărat stăpân pe lucruri, decât pe propriile sale sentimente și uneori, nici măcar pe ele.
Dacă ai ajuns undeva sus, de unde poți privi mulțimea și peisajul, nu este niciodată doar meritul tău, iar dacă astăzi ești acolo sus, în vârf, mâine cineva îți poate da brânci de la spate și te duci rostogol până jos, înapoi de unde ai început să urci. În acel moment nu ai decât două variante: să rămâi acolo, jos sau să te ridici și începi din nou să urci același munte, chiar dacă te simți obosit și înfrânt, știind cât de grea a fost urcarea prima oară.

În același timp, aceste căderi aruncă o nouă lumină asupra oamenilor cu care te-ai înconjurat și scoate din umbră oameni pe care i-ai lăsat în trecut din motive greșite. E dureros, dar necesar, să-ți dai seama în aceste momente că oamenii pe care îi credeai aliați se bucură în sinea lor de eșecul tău, iar cei pe care tu i-ai blamat la un moment dat îți sunt alături sufletește și te încurajează să o iei de la capăt, să nu te dai bătut.

Această nouă lovitură m-a forțat să reconsider totul. Să privesc lumea înconjurătoare cu mai multă umilință și cu mai puțină mândrie, să mă scutur de orgoliul care aproape că mă orbise și să vorbesc deschis, din suflet, unor oameni pe care i-am condamnat pe nedrept să facă parte din trecut, fără a le da șansa de a-mi dezvălui adevărul.
Cred că între zidurile pe care le-am ridicat inconștient între mine și ceilalți oameni s-au strecurat minciuni, intrigi, comploturi și alte chestii asemănătoare, care m-au ținut la distanță și m-au făcut să rămân blocată și să bat pasul pe loc.
Așadar, sunt convinsă că acest sfârșit al unei perioade din viața mea marchează începutul alteia noi. Nu încerc să mai găsesc motivele pentru care am primit această palmă peste față. Cu siguranță voi găsi un sens peste ceva timp, pentru că știu că nimic nu este întâmplător.

Pentru noi începuturi și pentru noi amintiri!

Iustina Ţalea Dinulescu (http://momenteinviata.ro/pentru-noi-inceputuri-pentru-noi-amintiri/)"

Am fugit si-am abandonat totul pentru o himera….si-am pierdut si putinul nepretuit pe care il aveam…mi-am ingenuncheat sufletul, l-am sfasiat in zeci de farame, l-am chinuit si biciuit fara mila, provocandu-i rani adanci si sangerande, uitand de: dragoste, respect, moralitate…am actionat fara sa privesc in profunzimea lucrurilor si fara sa aud strigatul disperat al celuilalt suflet…acum o fac, dar e mult prea tarziu….au trecut 2 ani…

Intre timp am pierdut si dragostea si increderea si respectul unui om de o calitate deosebita…am ratacit stima si increderea in sine si-am produs un cutremur la baza linistii si impacarii sufletesti….

Crede!

Se zice ca fiecare om pe care il intalnim, apare cu un scop in viata noastra.

http://s8.favim.com/orig/72/believe-belive-heart-hope-Favim.com-686433.jpg

De cele mai multe ori insa, fie ei nu produc nici o schimbare in noi, fie intalnirea cu ei lasa urme adanci si dureroase.

Eu cred in oameni. Cred in farama de bine si frumos care se afla in sufletul fiecaruia.

Priveste in adancul tau! Acolo sunt resurse pe care probabil ca nici nu le banuiesti, si care asteapta sa fie puse in valoare.

Crede in tine!

Liniste

Internet

La răscruce de sentimente

          "Adesea ne regăsim pe noi înșine în fața unei răscruci de sentimente. E acel moment când inima spune “Mergi tot înainte”, iar rațiunea te strigă disperată să te oprești sau să schimbi direcția. Tânjești după lucrul interzis la care nu ai renunțat încă, din lașitate sau poate din exces de zel. Te încăpățânezi să crezi că tu poți schimba ceea ce alții nu au putut să schimbe. Și alegi să mergi înainte, urmându-ți vocea inimii.
       Cu toate că drumul devine tot mai anevoios, nu te dai bătut și mai dobori câte un obstacol. Dar victoria nu are gustul dorit, iar tu nu înțelegi de ce. Situația pare într-un fel hilară, iar tu începi să te îndoiești că te afli pe drumul care trebuie. Atunci când ești în locul potrivit nu ar trebui să te simți atât de nesigur, de abătut, de… singur. Și te regăsești iarăși în fața unei răscruci de sentimente. Pacea ta interioară a fost înlocuită de un haos, din care nu știi cum să ieși, cum să te ajuți, cum să te vindeci. Atunci realizezi că nu te-ai priceput niciodată în a lua decizii, atunci când vine vorba de sentimente. Ai fost întotdeauna tulburat și influențat de obiectele dorinței tale.
       Altfel, nu te-ai regăsi atât de des în fața acelorași intersecții prăfuite și bătătorite de tristețe și de incertitudine. Iar asta înseamnă fie că inima îți da semnale greșite și că e timpul să îți asculți și rațiunea, fie că situația are nevoie de o nouă abordare.

        Adevărul este că mânați de sentimente luăm uneori cele mai proaste decizii. Devenim dintr-o dată orbi și surzi și ne aruncăm cu bună știință în prăpastie. Într-un târziu, atunci când ochii văd din nou, iar urechile aud ce trebuie, depinde doar de noi să regăsim drumul înapoi sau să plecăm pe un nou drum, cu inima mai grea, dar cu ceva mai multă înțelepciune.

                                                                      Iustina Ţalea Dinulescu"

Solara

"La ce oră 
răsare 
soarele
pe strada noastră?"  (M.Tucă – Solară)