duminică, 18 noiembrie 2012

Testamentul scriitorului Gabriel Garcia Marquez


"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun.
 As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ceea ce valoreaza ele, ci mai curand pentu ceea ce ele semnifica.
 As dormi mai putin si-as incerca sa visez mai mult; de abia acum inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina.
 As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce altii ar dormi.
 As asculta in timp ce altii ar vorbi, si Doamne, cum m-as mai bucura de savoarea unei inghetate de ciocolata.
 Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul....
 Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca.
 As picta pe stele un vis de Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serat, pe care as oferi-o lumii,
 As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete...
 Doamne, dac as primi o farama de viata, n-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sale spun oamenilor ca iubesc, ca ii iubesc.
 As convinge fiecare barbat si fiecare femeie ca la ei tin cel mai mult si as trai indragostit de iubire.
 Barbatilor le-as dovedi cat de mult gresesc atunci cand cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca atunci cand imbatranesc tocmai pentru ca inceteaza a se mai indragostii.
  Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa invete singur a zbura..."



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu