Viata noastra

Suntem atât de schimători....înspăimântător de nestatornici şi schimbători....spunem cuvinte "mari", facem complimente, zâmbim, spunem exact ceea ce trebuie să spunem în acel moment, facem planuri de viitor, ne visăm fericiţi şi împliniţi aşa cum ne-am dorit întotdeauna să fim...pentru ca mai apoi? Pentru ca mai apoi să ne comportăm ca şi cum totul ar fi fost în închipuirea noastră...Redevenim cei care au fost, păstrând "ceva" din "clipa de nebunie" – un zâmbet ştrengăresc în colţul gurii, un licăr de speranţă în priviri, şi nimic altceva...doar veşnica întrebare: "A fost vis sau realitate?"

http://data.whicdn.com/images/809305/tumblr_kr05u53QBA1qzilpso1_500_large.jpg

Ne afundăm în muncă, în poveştile celorlaţi, în propriile gânduri, evitând privirea celuilalt, de teamă că ar putea să ne audă gândurile şi să ne simtă frământările...suntem conştienţi că nimic nu va mai fi ca înainte, dar suntem prea laşi pentru a ne asuma riscul unui posibil nou început...şi zilele trec, cu o viteză ameţitoare, şi noi suntem tot mai preocupaţi de orice altceva mult mai important decât însăşi: viaţa noastră.